Lecturiada - o nouă întâlnire

Cercul de lectură "O CARTE, VĂ ROG!" din CNMB vă invită la o nouă întâlnire! 
Tema: CARTE versus FILM: "PIANISTUL"
Afişul este realizat de o ex-mircistă: Elena Ciolacu (Leti)

"Nu suntem eroi, ci doar nişte oameni ca toţi ceilalţi, care nu pot înceta să spere." (W. Szpilman, "Pianistul")

„Pe când ne îndreptam spre tren, primele vagoane se umpluseră deja. Oamenii stăteau înghesuiţi în ele, strâns lipiţi unii de alţii. SS-iştii tot îi mai împingeau cu patul puştilor, deşi din interior se auzeau ţipete puternice şi vociferări că nu e destul aer. Din pricina mirosului de clor, aproape că nu se putea respira, nici la oarecare depărtare de vagoane. Ce se petrecuse oare acolo, de fuseseră nevoiţi să toarne atâta clor pe duşumele? Străbatusem cam jumătate din distanţa până la tren, când am auzit pe cineva strigând:
-Aici! Aici, Szpilman!
O mână mă înhăţă de guler şi mă împinse în spate, dincolo de cordonul de poliţie.
Cine îndrăznea să facă aşa ceva? Nu voiam să fiu separat de familie. Voiam să fiu cu ei!
Nu vedeam decât spinările poliţiştilor, care făcuseră un zid, strânşi aproape unii de alţii. M-am aruncat în ei, dar n-au cedat. Privind pe furiş peste capetele poliţiştilor, am văzut cum mama şi Regina, ajutate de Halina şi Henryk, s-au căţărat în vagoane, în vreme ce tata se uita după mine.
-Tată! am strigat eu.
Mă văzu şi înaintă câţiva paşi în direcţia mea, dar apoi ezită şi se opri. Era palid, şi buzele îi tremurau nervos. Încerca să zâmbească, neajutorat, dureros, ridică mâna şi schiţă un semn de rămas-bun, de parcă mă pregăteam să pornesc într-o nouă viaţă, iar el mă saluta deja dincolo de mormânt."
(Wladyslaw Szpilman, „Pianistul”)